Femeia deja vue si alte
figurine... Vinatoare de falangePrin
trupul parasit ma vor duce,vinez
falangepentru
tine,intuneric
nedureros ma prefac,pina
aici inghesuie viermiidansul
lor prin memorie,singuratatea
imi umbla prin ingerfara
raspuns,muntele
coboara prin venele mele,intr-un
uger fals constiintaisi
fringe piinea deasupra
cartonului,peste
tot e razboi, clopote bat in vidin
somnul ca un cap sinistrucu
mii de pleoape.Refuz
seninatatii inca un ancu
degetul mijlociu intr-un
strigat de resemnare,zidul
e un pretext pentru cei drepti,pacea
e a celor care iarta.Trebuie
sa ajung primul,in
despicatura limbii noaptea
isi clocestealbul
ochilor.Imi
ajunge intristarea de a te sti fericita.In
mirosul strimt al taceriiam
sa hranesc pasarile cu destin de nebuna,pina
aici,pina aici
templele se naruiede prea
multa iubire.In
trupul parasit e loc pentru fiecare.Amintiri dintr-un bordel bizantin Absurdul
a nascut intre sinii ei,am
dat sa deschid ochiul negru,pasari
nemaivazute duceau in ciocbucati
dintr-un suflet casant.Cu
aceeasi tristete iti spun:craniul
imi este cel
mai palpabil lucru.Aveam
sa o cuprind in apocrifa,pe
limba aspra a vacilor din Ierihon.Iata
semnul acestor clipe din piele.La
capatul sterp de duminicaexista
o femeie cu o inima uriasa,peste
ea ninge rusesteori
de cite oricerurilese deschid altundeva.Noaptea cu treizeci de capetesi-a lasat bratul de sepiein mijlocul acestor cuvinte,adulter in speranta.S-a mai intors un ingerpeste sira spinarii,infuleca maduva,suvite repezi de plasma.Cu aceeasi tristete iti spun:catedrale de frunze mi-au ramas neatinse,buzele ei peste buzele mele,cearcane zile fara de trupsi bizant.In piata ghimpata a orasuluicopilul cu singe de atlantexpectora uter dupa uter.Vroiam sa indur ortodoxmoartea acestui sfirsit de mileniu.Cu un pas in amonte de Dumnezeuma stramutasem intr-o dimineata clonata.Eu am luat bani pe stele,nimeni nu m-a vazut al nevrozei sclav,imitam in absenta umbra unui bordel.delirum tremens,delirumserpuitor,o colonie de sarutari de moarte,de multa moarte si mortisi nebunia de atuncisi miinile sipicioarele miinilorneiertator,gastric, precis.In pintec pruncul viseazaimpacarea cu sine.Pentru fiecare din noi clopotul sunase mai frumospeste putinta de moarte,ne trageam pleoapele in jos,ne adunam timpanele intr-unul mai maresa putem auzi cum ne striga pe nume.Vin, mama, ca un bot umedsi herghelii de mine strivesc in copitedescintecul.Am sa-ti aduc saci cu amiezi si absentasi cinci milioane de rune.Te-am cautat prin oglinzi rotitoarealaturi de clovnii falsei cruciadede Iisusi fara faraveniti dureros din burtacu aceeasi cruce pe umar, cu acelasi trup prelung.Cu aceeasi tristete iti spun:da-mi un leac de strune,potriveste-ma la suptul degetelor tale,ascunde-ma in pintec si lasa-ma sa pling acolo,ori de cite ori ma torn in formele talezeul ma pedepseste.Peste flori proaste de toamnarespira batrine vrajitoare,sta scris intre piele si solzi:am sa urlu precum cimitiruldeasupra viselor tale.Atunci se vor ivi zorile sa ma priveasca,dezmembram papusi cu dintiisi le coseam buzele cu sirma.In arcanele acestei triadetimpul cohorta isi numara mortii,voi trece prin palme cerul cazut dinadins,mi-e frica de erezii,mi-e frica de ziua cind numele taunu va mai fi rostit.Prin ochiul irodramii fiinta care a plinsTu poti sa vii, poti sa ma atingiDin resemnarea taau crescut fapturi fara singesi mortii pot dansa,in nesfirsite vitraliiAici ne desparte amintirea unui bordel bizantin,ramasagul dintre o prostituata si un ciine.In partea aceasta de lumese poate imbatrini pina dincolo de moarte.THenuma elish cind viermii dizolvau timpul,in aburul straniu de dimineataeu imi spalam miinile de miezul putredsi blestemam nopți la rindsfera inocenta.Intr-un uter fierbinte si limitatmi-am gasit adapost,in asternutul tau mizerabilin care mi-ai promis, Th,milioane de prunci,singe alb si saliva de zeuintre coapsele taleprimitiv construite,voi putea scrie cuneiformincalculabil de mult si numai desprenebunia measi numai sarutindu-tede prea multe ori fara vreun inteles,fara speranta voi intelegenemernicia singuratatii,de prea multe ori am despicat in tinecerul si pamintul,ceva imens ca o retina seducatoare,tumefiata enuma elish,cranii si utere galbenesfisiate,uriase, insurubate in ochi,iubitele mele sarutindu-se asurzitorsi tu, Th, tristete,neincetata tristete, absurda tristete,imi amintesc de uraniul pulsat in artera,beatitudine si oroare,bucati de memorie tatuate cuneiformintre doua batai ale inimii,spatii intinse, lenese, mirositoare,timpul inapt pentru a muri in catedrala,neuronii vii ai distrugeriiclaustofobi, impersonali,avortati pe trepte,enuma elish in suflet de pruncpicioarelecalca.Blestemul zeitei NyxOamenii s-au luptat atunci pentru fiecare bizon care iesea din perete,timpul se facuse biserica, biserica arca,nedureros si imposibil de descrissfintii dispareau unul cite unul dupa fiecare post,icoanele se dezbracara de argint,pasarile aruncau ciocurile cu limba cu tot,doar noi, iubito, ne topeamin libertatea lui Zaratrustra,dalta rupea adevarata fatain care singur preumblam cu lanturile noptii la picioare,tu iti pierdusesi parul in miinile sculptorului,din mila, din nemila,razboiul a izbucnit intr-o piatra de onixsi cintul s-a facut cenusa,dar glasul meu era mai puternic,desi vorbeam in soapta despre tinesi ne crestea iarba desertaciunii pe trup.Miine poate fi o bucata de lut lumina celui ucis cu mirarea.Pe asfalt mai putini morti decit in sufletintr-un razboidoar pentru noi, iubito,priveam singuratatea ca pe un idol de pastaiedin palma unui ciung furata.Lumea nu mai avea nimic de impartit.Pe coarnele de absint linistea celor neinvinsisi urma ta rostogolita pe alint,in creuzetul mortii imi pisam poemul,in ochi de peste cautam.M-a blestemat zeita,drumul pictat pe teasta ursitoare,muntele martor, muntele tartor,ea numara cu chibzuiala timpul dedublarii mele,un infinit aglomerat si trist.Trageausi gloanțele prindeau in izul de pucioasaaripi de fluturiin setea uriasa si murdaraun intuneric bicefalpierdut din visul tau, copila,pentru un rege fals si un regat in platfus.Nu cred in demoni si mint pe celalalt,un alt razboi intind pe piinesi ruga o arunc in ocru.Nu mai pictez bizoni.Tineretea, bumerang in descompunere.Femeia deja vue1. Intotdeauna
voi credeca acest anotimp este al carnii,al algelor rosii,si al neatingerii.Zile,solzi ai halucinațieiimprastiati pe covorcuvinte fara vocalela care nu pot ajungedecit printr-un urletmi se pare intr-atit zgomot,intr-atita chemare,incit am sa-i construiesc un templucare sa le conteste pe celelalte.2.Pe ea am vazut-o altfeldecit pe celelalte rasarituride vina nu ii este trupul,nici mirosul cald de vizuina,ori gesturile nedefinitemai inainte de a fi trezitochiul isi pierde prada.3.In trupul aceluiasi vis,i-am simtit siniica doi sobolanicare mi-au ros intristarea,tacuta statea in pulberea mortiiisi ascundea sexulca pe o posibila armaEa trebuie sa fi fost odatain visul meu,o alta Aurora cu degete trandafirii.4.Imping ochiul inapoi in orbita,arunc rotile de la heruvim,in seara aceastaam sa ma plimb cu miriapodulintre tanagra mea preferatasi zeul cu nume de sobolan,in seara aceastaam sa zidesc in interiorsinguratatea, urletul, amaraciunea,apoi vom face dragostesi ne vom spune pe numele mortii.5.Intru in sexul tauca intr-un mormint jilavanateme, anomalii, antifiinte,imi caut figurina,imi caut solitudineaurc sonor,dincolo de mijlocul tau,dincolo de nodul,din care iti pornesc aripilenu pot avea sentimentul ca am invinsin carcasa mortuluie infiorator de albastru.6.Calaresc o reptilade roua neagra, siderala,pe aceea care are narile cit doi ciini care ucid intruchiparile nechibzuintei.Urc visul tiptil pe un cal,calatoresc printr-o fanta de marimea unei
clipiri,tupurile mele pierduteimi amintesc desprefemeia deja vuedespre prima oglinda a mortii7.Te vreau drog ginduluinarile sa nu mai simta,urechile sa nu mai auda,cum oasele trosneschaotic in oase,cum devii grotesca si seducatoarein intuneric,iti amintesti cum ne cresteam unul intr-altul moarteatirfa cu unghii de lemn ne tragea dupa eamergeam in tacereca niste ciini apocrifi.8.Deja vue, deja vue, deja vue,degetele ei ca niste trasoarenegre de ziuama cauta prin trupul mortii,prin orbitele goalema plimba femeia deja vuezornaie oasele de intunericneputincioasa, neinteleasaispitindu-macu visul unei alte lumi.Deja vue, deja vue, deja vue,Pe acest maidan cu genunchii la guraam fost aruncatimagineaza-ma umblet.Dorinta miresei de a naste o mie de
biblii1.Trenul pornise cu burta in sus,sfintii erau indignaticind rotile invirteau cerulin cautare de sinepe o linie moarta,mincam dintr-o punga de plastic stele,ploua mijlociucind mecanicul anunta statia urmatoareintr-o cochilie de melc,cineva crease fabrica de pisat sticla in coltul buzelor melesa nu mai pot sparge oglinzi in templu,odinioara purtam in trup un sac de cuie si o scara din ziare,asteptam sa picure clor in noapte;afara ploua cu ochiuri de lant,mai nestiut decit mustele din chihlimbarma vroia femeia cu miros de mosc,pamint si sare, rana pe spatele mortii eram,strada din lemn de cosciug.Trebuia sa razbun dorinta miresei de a naste o mie de biblii.2.In pintecul dricului glasul nebunului-tirfa mi-a rasunat nauc,moartea orbise si alerga aieveajumatate iepure, jumatate femeie,pina atunci nimeni nu murise de neant,atit de nestiutoare erai,in dimineata aceea cioclii nu depusesera juramintul,capacul cerului deschis pentru amindoi.Se tatuase cu violet intre singe si ceasul meu de buzunar,ma iubise accelerat si ateuin locul unde popii travestiti in ciclopifilosofau despre vinerea mare,Dar trenul ma rotea mai departe.3.Am aruncat moneda cersetorului mortdin scorbura inimii tisneasca setea degetului meu,esarfa plictisita dincolo de caruta cu prunci,dincolo de ochii nebunului-tirfa dincolo de mine.Lasati-ma sa lovesc moarteain smaltul rastignirii,dati-mi o mie de frati sa ingroape, sa dezgroape secunde,lasati-ma sa lovesc moartea,am sa lovesc bine,gasiti-mi sapte zei, sapte cuie batrine calite in singe,uleiul de sfintul Maslusi nimeni nu va sti unde imi adoarme teama,lasati-ma sa lovesc moarteainainte sa-mi nasca ochii cimitire de elefanti,pe o cruce de fier omul se intoarce impreunalasati-ma sa lovesc moartea,nimeni nu va sti.4.Caii se mutilasera tradator si cubist,ne calcasera in copiteori de cite ori ne iubeamin ungherul pestrit si sarac,caii noptilor urite pe care i-am hranit cu tamiie si tutunau iesit in lume violeti si turbatiin chip de copil,unde imi sunt daltile de cioplit patima:in serpii care se imperecheaza in amforele diminetii in locul de trecere prin oase;sa-mi bata aripile pasarii kiwiclopotul impacarii,unde motaie sfintii!?unde plinge nebunul-tirfa!?In pintenul acestui cocos e o liniste de manastire lehuza,nu se aud claxoane, clopote, voci,nu latra ciinii, nimeni nu creste in tancuri,doar un iepure isi ascute dintiivisindu-se mamut.Ei nu puteam sa-i spun decit lucruri banale,tinjeam sa prind calul alb,intruchiparea nervoasa a ingerilor.5.Priveam numarul de striptease al furnicii carnivorepe retina triunghiului de vis-a-vis,cind ai iesit icoana nebuna si iubitoare de dumnezeiin pas de fiara flaminda de inima rea,tutun si iuda peste timplele amorului deocheate.Te-am cunoscut in dimineata vacilor nebune,erai linie de tramvai intre doua party,te-ai trezit in muscatura mincinoasa de sarpe,ai deschis ochii, pleoapele ca o taiere imprejur,ai deschis ceilalti ochi,Caron asteapta in causul din semn,neintelesul sta la dreapta pervers,mutilatin aminare pe orizontala.Atuncite-am baut asa cum curgeai,in dimineata aceea fierbinte, miroseai a crin si a zgomot de prunc,insa trenul ma rotea mai departe.6.Corbii isi aplecara ochii fecundind singuratate vine un iz de piatra si de flori,desfa-mi aripile sa gem dupa zbatere si hamesit rupeam din echinoctiu o rugaciune inversa.Moartea in camasa de forta,moartea pe zidul manastirii,amintindu-mi de tine ca de un ulcer cu buze.Puteam sa ma vind intimplariicu pantoful tau rosu atirnat la git,sa-mi tes pinza de sacfericit in caldura izvorita prematurlumina te vrea o podoaba,abdomen la reflux,aveam nevoie de greseala ta inainte de a ma naste.7.Imi crescuse in palma zidul,sarutam ritualic fiecare piatracare nastea in boabe de strugure,cu fiecare lovitura cautam sa sparginertia golului din perete,venise vremea sa fiu liber,o tornada in nesupunere,liber si barbar travestit in singe de abanos.Cohorte de ciumati purtam in gaura din talpa,cind slugile mortii deschisera poartain miez de piine la marginea miinii in minus.Timpul fosnea in pielea mea gestant,caramizile se lipisera intre ele,inima cealalta pulsa in temelia zidului.Trebuia sa razbun dorinta miresei de a naste o mie de biblii,8.Gasisem ghiocul inainte sa adorm in coaja templuluiinainte sa privesc nasterea sarpelui printr-o alta pereche de ochi,insa trenul ma rotea mai departe.Iepurele se pitise intre cutele fruntiighilotina taiase in rosu cardinal muntele de cirpasi nimeni nu stiuse de cecalaul fugise in laguna de cuie,din toata mahalaua ramasese doar arcul de triumf,dictatorii murisera impuscați cu suflete oarbe,venise vremea cautatorilor de fosile,marele gol, setea nebunului-tirfa,ultima pofta inainte de streang.9.sarpele ascunde in burta un sobor de preoti somnambuli.Ploua despicat peste virilitatea mortii,ploua cu icnete si nectar,vacile zeului Apis mutate in pragul fabricii de pisat sticlagrase si blonde asa cum fusese si ea odinioara,iubita pe care o tineam in ochiuri falsepe a mea Laponie de vis,un clinchet decedat, o femeie ca un foarfece intre doua vecernii,un Freud cu urechi galbene.Absenta ta.Din clepsidra marelui ratacitrazbate o esenta de flaut,in zilele facerii nimeni nu va sti de nimeni,nebunul-tirfa sadea catedrale in pintecul mortii,in marea de lapte o mie de capete caste.Cautam pe cel nemiscat de dincolo de nimeni.In aceasta scrisoare literele trebuie sa ramina virgine.Dumnezeule!Cirezi de lumina desfatind viii si mortiimiliarde de ingeri plebei,Dumnezeule, am sa nasc eu in locul ei o mie de biblii.Falcile smoguluiTimp deshumat,dans arab cu autobuze britanice,indestulare prin scincet,cel nebun condamnat sa repetesinguratati arbitrare.Curg dintr-un pocal organicurechi lichide,sentimente.O tirfa s-a prostituat fictiv.Falcile smoguluiharțuiesc, strapung, izoleazaoameni, ciini, memorie.Usa se deschide,un zeu de carbon saruta vulgarneputinta mea.Cuvintul e dator sa razbuneprocesiunea inteleptilor.Strigat scurt,jumatati simbolice de eternitate,amprenta unui flutureconvertit in imediat.Pruncul viseazamostenirea unei morti virtuale,paraseste imaginea scufundatain moarte, in confuzie,cel clonat va primi sub pielenesfirsite vitralii.Drumul continuaacolo unde soarele nu straluceste.Noul sihastru,suferinta refuzului,extaz eutanasic,imaginea unei runesistematic expusa..Oglinzi rotitoareIndecis trupulrotitor in seductie,lumina proprie, ocultaa nici unei culori,asceza in ochiulinterminabil,reflexia viea limitarii, lamentariiunui destin violent,grundul ridicat deasupra ideii urma unui martiraj prin oxidare,recuzita mea incompleta,gestul de a mima lumeaca o tirfa sentimentalatrupul unei nasteriobsedant repictata,imaginea unui creator impulsivvointade a iubiprin oglinzi rotitoare.Atit de aproapeRotile se-nvirtesc in ochii nebunuluimai multi si mai multi kilometriice nu se sfirsesc,un cal rosu si o primavara mai micavor trece pe linga si tuma vei uita.Lumi de absintCu o nerabdare deprimantarecreezo dimensiune improprie,mijlocitoareexoduluidintr-un sine intr-alt sineOrbitoare,torța singuratatii.Inca ma stiucalator prin lumi de absintinaltator,asmutitin propria descompunere.Figurina 1
Ma
roteam ca un contrabas fara coarde visam sa gasesc cuvintul care fugise din mine cuvintul acela fara
timp, fara mila,
totul se potrivea perfect cersetorul de
duminica zgomotul
masinariilor, parfumul magnoliei moarte pina atunci nu visasem nimic
intre palme de
femeie nici nu
credeam ca se poate visa din umbra.
Cuvintul acela ma taiase odata in
bucati pentru ca
vroia sa ma imparta saracilor
cuvintul acela cu urme de bici
pe spate cuvintul
acela singerind
cuvintul care iarta era singur si
pescuia pentru
mine
inceputul lumii.
Figurina 2
Esti singura absenta dintre spatiul meu si cel al exilatilor o insula de jaratec
in care poposesc
homunculsii inainte de moarte.
Figurina3 Ea e un corb
din razboiul sfirsitului lumii e acolo in camaruta
arhivarului acolo
alaturi de toate numele
astept si eu sa vina tatarii
sa-mi arat
barbatia
desi stiu ca nu e decit povestea padurii
batrine cu bufnita
ei care ma intreba de patriarh, de toamna de tigani si de covoarele lor
fermecate
un veac transportat in masina blindata o pluta de piatra un dans - dead can
dance o vena care
ma transporta ca pe un deseu spatial inapoi in memoria timpului
fara ea nu ma puteam
inventa nu
acum nu in aceasta
lume
vom fi locuit pe aceeasi strada din Atlantis, vom fi baut cafea in insulele
Rococo? Dumnezeu
dirijeaza traficul asa ca nu se poate face nimic
nu se
poate inchide usa prin care intra cartile
nu se
poate iubi fara aprobare si nimeni nu te poate iubi.Figurina 4O camera fara
ferestre, o palarie de paie aruncata intr-un colt al camerei, un ziar care
tocmai a ars si fumega. Personajul sta cu spatele la public. Citeste dintr-o
carte cu coperti de aer.
(Ridica miinile catre cer, inspira puternic Intoarcere brusca in re.)
Am descoperit ca se poate zbura printre lanuri de orbi
ca viata e atit de risipitoare cu monstrii
ca
pot sa ma rog pe muntele fricii
am descoperit in pumnul acesta
de tarina pe
cineva care ma iubeste
(Roteste privirea, creeaza
impresia de nesiguranta cineva te urmareste Cartea iti scapa din miini si
isi ia zborul.)
O femeie de
piatra mi se opreste in dalta un vis antic, murdar, profanat,
o
femeie care are pinteni in loc de ochi
si din care creste
iarba.
(Mergi cu pasi apasati, Stai! Te prabusesti in
tine.)
Sunt nascut
intr-un secol cu forma de bronhie Respir aschii
filosofale mimez
amor, durere,
credinta,
ma rotesc in trecut dau din aripi ies spre lumina
intr-o plasa
de prins fluturi cineva tocmai isi leapada trupul
(Esti prins in mijlocul unui
cuvint fara
credința. Iti scoti si ultima masca.)
Reneg,
distrug, urc in spirala
din
ea imi construiesc pantofii de lut
din ea, un sarpe de apa
vie imi suiera
timpul.
(Zgomot de fond. Personajul dispare in camera
obscura)
Figurina
5
In
tine sunt spatii verticale spatii negre, greoaie, pintecoase pentru care nimic nu conteaza
Noapte de noapte din chivotul tau se aud voci mincinoase care vorbesc despre o lume in care oamenii nu au sex nu au vise acolo nu exista spatii intre cuvinte nu sunt nici clovni, nici
marionete, nici farfurii zburatoare acolo nu se cumpara si nu se vinde nimic.
In
tine timpul leviteaza si se innegreste
zi de zi
asaca intr-o
biserica.Figurina 6
Sunt facut din oasele unei femeii albastre, din cuvintele ei intoarse in
oglinda sunt
acolo in lumea ei
conica, lucrez
intr-o ocna de cuvinte in urletul ei interior.
Cu
fiecare lovitura sparg o bucata de timp si o bucata din
mine
Nu stiu daca e zi sau e noapte, nu stiu daca voi da peste
vreun zeu sau
peste moarte,
lovesc in peretele de cuvinte uitate, lovesc cu toata forta
mea in chipul
hitru al singuratatii.
Nimeni nu ma poate
opri, stiu bine ca
drumul spre lumina trece pe aici, ca fiecare lovitura poarta in ea smerenie si
indoiala,
stiu bine, Sunt facut din oasele unei femei albastre, din cuvintele ei intoarse in
oglinda, in
nisipul ei viu am
gasit caldura tristetii si tot acolo ma voi intoarce.Figurina 7Astazi
in mine
nimeni
nu mai
inhama nici un creion,s-au asezat
cu totii in genunchisi
clipescde-adreptul perversclipesc unul
in-traltulsinucigas,
complice,clipesc,pentru ca
nu-i asa, trebuie sa o facade o suta de
ori pe minutfiintele mele
hidoasejumatati de
cuvintepentru inca o
ziFigurina 8Ziua aceasta e un basorelief sculptat in oase de leviatan e intruparea
amaraciunii ziua
aceasta e o femeie intinsa pe un pat al asteptarii...Figurina 9
Ma
plimb prin camera aceasta goala imi prind capul in palme si il rotesc cu
neincredere singuratatea mi-a tras astazi cartilagiul de pe fata si m-a luat cu ea pe
bulevard
doua obiecte taioase, doi ciini
flaminzi.
Mergem intr-o
directie necunoscuta sa ne fringem
trupurile.
Pasim incet fara graba suntem din ce in ce mai
grei, din ce in ce
mai inalti, oamenii ne privesc cu spaima din mine au inceput sa iasa
barbarii care
prada acum orasul Iasi.Figurina 10 Nimic din
mine nu se risipeste in pustiul
orasului nici un
zgomot nu ma poate urni
imi beau linistit cafeaua si
privesc pe fereastra
oamenii cu maxilare de
reptila se
zdrobesc speriati de retina plictisului.
I-am invins odata,
demult,
printre blocurile
canceroase, m-am
luptat atunci cu
miinile goale pina
cind au fugit cu totii dincolo de calea feratadincolo de dealurile vinetii al mortii.
Mi-am spus atunci ca voi deveni stapinul acestei inclestari
ratacite acestei
zile pustiica fiecare zi pierduta va fi
pierduta pe veci
nimic din mine nu se
risipeste nici un
zgomot nu ma poate urniimi beau linistit cafeaua si
privesc pe fereastra, orasul se scufunda incet ca un avorton aruncat intr-un pumn de cenusa.
Figurina 11 Niciodata ne e indeajuns sa strig zeului meu din mansarda In urma mea Se deschide mereu aceiasi
prapastie
Oublie al cuvintelor fara rost
Figurina
12Invingatori de blesteme pentru o zi taurii mei vanitosi cu mugetul lor metalic,
cu ligamente de
lut si coarne de ambra cu ochii iesindu-le vulgar ca doua vulve improscind rugina si spaima, au
batut cu copitele lor in nisipul vinat al fiintei mele miroseau a cuvinte, a cenusa, a sperma si moarte pregatiti sa ucida
acest poem
derizoriu scris
intr-o dupa amiaza linga o femeie cu voce de copil care plingea in tacere.Masinaria de tocat fluturi(interpretare
dramatica, nelinistire, revansa impotriva poemelor cu fluturi)motor... (Se
sting luminile, in cadru apar citeva singuratati clandestine.)Un batrin sta
asezat pe scaunul pentru batrinipriveste in
zare un fluture alb care ii
maninca pamintul de sub picioare.Calatorim
nevazuti printr-o branhie uriasabatrinul are
o plasa de prins fluturi pe umareu duc
galeata cu var,(intoarce
capul, respira, lumina...mai multa
lumina...)Batrinul ține
sub limba un paieanjen pe care il crede nemuritorE singura
fiinta care leaga si dezleagaBranhia
paianjenului ne izbeste intruna de nisipAjungem in
oras. Suntem
invaluiti intr-o lumina violeta.(Portile se
deschid, coborim.) O ceata de
femei cu ovarele zidite in varsi o singura
buza pleostitape care o
plimba de la una la altaisi intind
nebunia pe sirma.El cine e? Ce
vrea?(Batrinul
trage de maneta si porneste masinaria.)Camera
obscuraFiecare
locuitor al orasului are o camera obscurain ea se afla
un scaun, un tendon care atirna de grinda,
hirtie si creion.In oras
mirose a femeie si a singe de miel.(Locuitorii
simuleaza un exod.)Evacuaeaza
mai intii zei, galetile cu var,plasele de
prins fluturialbumul cu
fotografii al orasuluila urma vin
femeile si copiii.Duc impreuna
cu ei imbratisari imperfectetrupuri
cambrate, praf, miros de singe inchegatSeara vor
merge la teatru.(Reprezentatie speciala.)Numai astazi
intrarea costa un pumn de sare.Actorii
invirt pe degetecercuri de
liniste si cercuri de neliniste,mastile cad
una cite una,batrinul se
dovedeste a fi un mulatru tinar Lampioanele
se aprind, tendoanele se rupAlbumul cu
fotografii al orasului este ars pe scena. (Scena se
invirteste, balcoanele se desurubeaza,loja e
luminata intens)Paianjenii
ies de sub limba, actorii ies de sub limba,prin
aeriseire intra fluturi uriasimasinaria
horcaie, teatrul se clatina, orasul se cutremura.(Aclamatii,
fluieraturi, multe batai din palme,galetile se
varsa, sala se umple de var)Camera
obscura isi inchide aripilereprezentatia
s-a terminatunii pling, unii rid altii se lasa sugrumatide paianjenul
de sub limba.Liniste
imaginara Privesc din
unghiul mort al resemnariiaceasta
trepanatie uriasa,acest
oras,improvizat pe
o masinarieal carui
scopnu-l stie
nimeni(Batrinul trage de maneta.Se aprind
luminile,citeva
singuratati clandestinesunt prinse
sarutindu-se in sala.)***! Totul se
repeta la infinit in cele mai mici detalii pina la epuizarea psihica a audientei. (1998)
